joi, 21 decembrie 2017

Șoptindu-ne din cărți, cuvinte limpezii

E noapte, peste câmpuri mai fulguie și-i ger,
O lacrimă în taină prin suflet îmi suspină,
Se văd câteva stele ce licăresc pe cer,
În nostalgia ta caut cea mai frumoasă rimă.

Mestecenii ce-s ninși mi-alină întristarea,
La masa din odaie parcă te văd citind,
Cu-atâta duioșie, eu îți aud chemarea
Și mă topesc iubire, de dorul tău, iubind.

Același vechi pian cu clapele în rânduri
Îmi îndulcește visul în care mă strecor,
Tu plimbă-te agale prin ale mele gânduri
Și dacă vrei, dansează, e-un cânt în do minor.

Până în clipa-n care va fi să ne vedem
Șoptindu-ne din cărți, cuvinte limpezii,
Îți las o adiere aici, într-un poem
Și te aștept, duioasă, în calea mea să vii.

Dan Lucian Corb 21 decembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu