Raze de soare printre crengile mestecenilor
Cântec de păsări alină durerea lacrimilor,
Regrete amare ce apasă în suflet cumplit
O clipă am avut senzația că te-am auzit.
Dorul de o vorbă de-a ta, de-o întrebare
Dorul de tine mă macină și mă doare,
Singur într-o mică odaie de la fereastră
Privesc undeva către nori în zarea albastră.
O adiere de vânt mi-atinge obrazul plâns
În gânduri aranjez amintiri ce le-am strâns,
Înduioșat, ce trist, ce trist mă simt eu acum
Și ce pustiu, ce pustiu mi se pare vechiul drum.
Raze de soare printre crengile mestecenilor
Cântec de păsări alină durerea lacrimilor,
Mai șterg o lacrimă, dar altele vin și vin
E jale în sufletul meu și-i suspin, mult suspin.
Dan Lucian Corb 19 martie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu