Ne iubeam la umbra unei veri

Ne iubeam la umbra unei veri
Unde visele ades ne-nconjurau,
În atâtea dimineți și line seri
Sufletele noastre se uneau.

Prin grădina cu flori albe suspinam
După clipele ce repede treceau,
Tandrele cuvinte ni le dăruiam
da

Ne iubeam la umbra unei veri
Albastre sentimente fremătau,
În atâtea dimineți și line seri
Ochii noștri-n dor se-nseninau.

Prin grădina cu flori albe suspinam
Vara însă era pe sfârșite,
Noi știam că 
Lacrimi de iubire, nesfârșite.

Dan Lucian Corb 19 august 1990
Volumul: Din amintiri