Mi-ar fi plăcut să te cunosc în liceu

Mi-ar fi plăcut să te cunosc în liceu

Mi-ar fi plăcut să te cunosc în liceu

Eu în clasa a noua, tu-n a unsprezecea,

Să mă îndrăgostesc de un sublim eseu

Citit dintr-un caiet uitat pe banca aceea.

Mi-ar fi plăcut să te fi cunoscut în liceu

Să te invit la dans, la balul bobocilor,

Să te zăresc studiind la meditații din greu

În amfiteatrul de lângă internatul băieților.

Iar într-a zecea să mă mut în gazdă

Să fac un mic efort plătind chiria,

Chiar lângă tine, pe aceeași veche stradă

Să te zăresc venind, aducându-mi bucuria.

Cât aș fi vrut să mergem împreună

În zori de zi la școală să învățăm,

Fiecare în clasa lui, iar după ore de mână

Despre iubire, despre viață să filosofăm.

Cât aș fi vrut câteva versuri să-ți dedici

Să-ți lași un bilețel și-o floare-n bancă,

La sala de lectură să citim din clasici

Din privire să-nțelegi că te iubesc în taină.

Mi-ar fi plăcut să ne vedem în pauze

Plimbându-ne pe-aleea cu mulți tei

Și să primim îndelungi și meritate aplauze

La recitaluri de poezie pe armonia dragostei.

Mi-ar fi plăcut să vin la a ta absolvire

Cu trandafiri albaștri și chitara albă,

Să-ți și să-ți rămân prima iubire

Iar tu să-mi rămâi pentru totdeauna dragă.

Dan Lucian Corb 18 ianuarie 2017