joi, 5 ianuarie 2017

Același dor cu speranță

Întind mâna spre tine
și mâna mea devine
o floare sau altceva
așa frumos.

Îți lași ochii spre mine
sufletul meu știi bine,
privirea ți-o cunoaște
pe de rost.

Aceeași veche distanță
același dor cu speranță
se ridică din
mireasma de-amintiri.

Aceeași melodie
dedicată ție
mereu se înalță
din tăcute iubiri.

După zăpezi ce-au să vină
merii din grădină
vor înflori din nou
de dragul tău.

Și flori albe de măr
îți voi prinde-n păr
și nimeni altul
nu te va iubi ca mine.

Dan Lucian Corb 4 decembrie 1989
Volumul: Din amintiri



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu