Se aud departe, undeva pe văi,
Tu stai însă singur, singurel în casă
Și suspini în taină la aceeași masă.
Vântul aprig șuieră iară la ferești
Prin albastrul vis gândul rătăcești,
Ascultând pădurea fremătând și ea
Ți se-nduioșează adânc inima.
Privind către cer, steaua cum răsare
O zărești și-n suflet bucurie mare,
Simți o alinare ieșind în pridvor
E vestea ce mare, de l-al tău Mântuitor.
Vin colindătorii peste dealul nins
Îi primești cu drag, de cântec atins,
Cozonaci și mere și câțiva bănuți
Le dai, și te ninge cu fulgii mărunți.
Dan Lucian Corb 24 decembrie 2016
Carte 12 DLC Crăciun Fericit, omule drag!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu