Parcă mi-e dor de o
cafea la plic
Cu apă încălzită în
ibric,
Pe-un vechi reșou
cu lițe
Trecându-ți mâna
prin codițe.
Parcă mi-e dor de-o
bucurie
Când cu bănuții de
chirie
Ți-am luat în dar un
lănțișor
De-argint și un
covor.
Parcă mi-e dor de
un cuvânt
Rostit așa duios în
vânt,
Trecând pe o stradă
pustie
În buzunar c-o
poezie.
Parcă mi-e dor de un
răvaș
Primit cândva de la
poștaș,
De starea ce-o
aveam atunci
Ce visător cu plete
lungi!
Dan Lucian Corb 8
decembrie 2016
Volumul: Poezie și
cafea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu