joi, 15 decembrie 2016

În seara-n care fulguie mărunt pe străzi pustii

În seara-n care fulguie mărunt pe străzi pustii
Mi-e dor de tine și în taină iar suspin, suspin,
Citesc în șoaptă argintie ale tale poezii
Și-mi place ca în gânduri aproape să te țin.

Mă simt iubit și adorat și-ți mulțumesc

De frumusețea sufletului tău îndrăgostit,
Mi-e bine lângă tine, aș vrea să-ți povestesc
Despre iubire, despre doruri, amănunțit.

Și îmi imaginez că ești aici în odăița mea

Cântând pe clapele pianului ceva melodios,
Admirând prin fereastră valsul fulgilor de nea
Savurând din cești un ceai atât de delicios.

De ochii tăi așa duioși mă las cuprins ușor

Îmbrățișându-ne cuminți într-un cuvânt,
Îmi dăruiești zâmbind dulciuri din săcușor
Iar eu îți dăruiesc un vis pe-aripi de vânt.

Dan Lucian Corb 15 ianuarie 2016

Volumul: Parfumul florilor de vară




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu