luni, 19 decembrie 2016

Că-mi ești aproape nelăsându-mă pustiu

Ascultând o veche melodie dedicată ție
La radio în seara albăstruie, albăstruie,
Te simt așa aproape de parc-ai fi aici
Și ninge peste-orașul nostru cu fulgi mici.

Se-aude-afară vântul legănând mesteceni
Și gust jeleuri dulcișoare cu căpșuni,
Mi-e dor de-mbrățișarea ta așa duioasă
Și iar suspin simțindu-mă singur la masă.

Din cartea ce-am primit-o de la tine-n dar
Citesc și printre rânduri stelele răsar,
Te am în gânduri și mi-e bine când te știu
Că-mi ești aproape nelăsându-mă pustiu.

Și timpul trece întâlnindu-ne în poezie
Și clipele rămân în sentimente-n fantezie,
Până la următoarea ninsoare de argint
Te voi iubi în taină, te voi iubi citind.

Dan Lucian Corb 19 decembrie 2016
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu