Și parcă-mi vine să urlu ca ei,
Când văd că tu nu vrei sau nu știi
Prețui sentimentele cu-aromă de tei.
Și ninge și-mi vine s-o iau la goană
Pe câmpuri, pe dealuri, prin nămeți,
Să uit cea mai adâncă rană, ce rană
Cu lacrimi din amintirea unei dimineți.
Dar suspinul în mine îl țin și m-apasă
Și doare adânc fiecare cuvânt rostit,
Intru tăcut în acea casă-n care duioasă
Îmi șopteai cât de mult... m-ai iubit.
La margini de păduri se-aud lupii
Se face o noapte lungă de dor, ce dor,
Ninge, mă-ntreb doar atât de mai știi
Unde-ai pus cuvântul... te ador?!
Dan Lucian Corb 21 noiembrie 2016
Volumul: Pentru atunci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu