În toamna târzie suspin în poezie
Mi-e sufletul dor, dor fremătând,
În gânduri simt din nou o invazie
Cu imagini, noi, amândoi surâzând.
Din toate cuvintele acelea rostite
Pe care le-ai pus lângă inima plânsă?...
Din toate melodiile în dar primite
Pe care-o păstrezi ca cea mai distinsă?
Și ce mai faci tu în vremea în care
Eu stau nedezlipit de imaginea ta,
Ce mai spui când în vis îți apare
O floare albastră de nu mă uita?!
Oriunde vei merge și oriunde vei fi
Sunt convins, vei păstra pentru mine,
Aceleași sentimente ca flori pe câmpii
Ce-mi vor înmiresma sufletul cu tine.
Dan Lucian Corb 20 noiembrie 2016
Volumul: Pentru atunci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu