joi, 25 august 2016

Suspinam de dorul tău prins

Noaptea s-a adâncit în tăcere
Cuvintele pluteau într-un vis...
Simțeam a vântului adiere
Și sentimentul de tine trimis.

Îmi doream doar o clipă glasul
Duios să-l aud șușotind...
Dar ai plecat, urmăream pasul
Depărtându-se, ușor, tresărind.

Și-am rămas sub mesteceni tăcut
C-un suspin în tristețe-mbrăcat,
Câte și mai câte-aș fi vrut...
Să îți spun în vers catifelat.

Luna cu un surâs dintre nori
Ochii înlăcrimați mi-a atins...
Eu, printre miresme de flori
Suspinam de dorul tău prins.

Dan Lucian Corb 25 august 2016
Volumul: Parfumul florilor de vară

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu