când zorii se ivesc printre mesteceni,
nu ştiam că durerea din dragoste
poate deveni dulce.
Plouă liniştitor şi mi-e dor...
mi-aş mai dori să hoinăresc pe-acolo,
prin visul tău în care fluturii
purtau cuvinte pe aripi.
Plouă liniştitor şi mi-e dor...
să mă pierd în culoarea ochilor tăi,
nu te speria, sunt paşii mei ce calcă
rătăcind pe covoare de frunze.
Plouă liniştitor şi mi-e dor...
de primul sărut ce-mi plânge-n inimă,
of, nu ştiam că durerea din dragoste
poate deveni dulce.
Dan Lucian Corb 26 septembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu