joi, 9 aprilie 2015

Lumina, adevărul, speranţa, mângâierea

Apăsat de lacrimi e sufletul meu,
La Tine vin, Doamne, să îmi spun durerea,
Tu eşti pentru mine şi vei fi mereu
Lumina, adevărul, speranţa, mângâierea.

Şi plâng pentru ale mele păcate,
Darul Tău curăţitor lasă-l spre inima mea,
Căci numai Tu cu a Ta bunătate
Mă poţi călăuzi şi mă poţi ierta.

Din a mea odaie mă uit pe fereastră,
Se leagănă acum mestecenii în vânt,
Duios cântă păsări în zarea albastră
Suspinând caut eu esenţa din cuvânt.

Apăsat de lacrimi e sufletul meu,
La Tine vin, Doamne, să îmi spun durerea,
Tu eşti pentru mine şi vei fi mereu
Lumina, adevărul, speranţa, mângâierea.

Dan Lucian Corb 9 aprilie 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu