E-o ploaie blândă, nostalgie,
Mi-e dor de ea, să mă sărute,
S-o-mbrăţişez în poezie.
Plouă pe străzile tăcute...
Aş vrea în braţe să o strâng,
Dar prea departe-i şi avute
Mi-s lacrimile-n suflet plâng.
Plouă pe străzile tăcute...
Şi numai dorul se strecoară,
Prin vise-arămii începute
E un suspin dintr-o vioară.
Plouă pe străzile tăcute...
Mi-e dor adânc de ochii ei,
De clipele-n doi ce-s trecute
Într-un album cu flori de tei.
Dan Lucian Corb 3 octombrie 2014
Volumul: Parfumul florilor de vară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu