Mai ştii când zburdam printre vise
În leagăn de şoapte târzii,
Adorându-ne în suflete ninse
De petale, petale de poezii.
Mai ştii când un cântec de dor
L-ascultam amândoi fremătând,
Tresărind, auzind te ador,
De atâta dragoste lăcrimând.
Mai ştii când stăteam ore-n şir
Povestind pe-armonii de pian,
Prin mireasma unui roz trandafir,
Tu, duioşenie, eu, estetician.
Mai ştii când o uşa-i închis,
Lăsându-mă-n adâncă tristeţe,
Habar nu ai câte lacrimi în scris
M-au iubit cu atâta nobleţe.
Dan Lucian Corb 30 iulie 2014
Volumul: Cuvinte-lacrimi înmiresmate
foarte sensibile,aceste versuri...felicitari..!
RăspundețiȘtergere