Doar ploaia se-aude, mestecenii-n vânt
Şi lacrima mea ce plânge-n cuvânt...
Departe îmi eşti, iubire de vis...
Picurii cad pe geamul închis.
Se văd două stele, col' printre nori
Sclipesc aidoma ochilor tăi visători,
Mi-e greu fără tine, m-apasă ceva
Şi plânge încet inima mea.
Mi-e dor, of, ce dor, de o-mbrăţişare,
Dor, scumpa mea, de-a ta sărutare...
Îmi vine s-alerg prin ploaia deasă
Pînă la tine, fată frumoasă.
Doar ploaia se-aude, mestecenii-n vânt
Şi lacrima mea ce plânge-n cuvânt...
Departe îmi eşti, iubire de vis...
Dar nu uita, ce mi-ai promis!
Dan Lucian Corb 8 februarie 2014
Volumul: Tipărind peste timp, poezie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu