~ Privesc cerul îngândurat ~
În geam, mugurii ploii bat.
Ziua e tristă, amintiri se frâng.
Privesc cerul, îngândurat…
Strâng frunze la piept, galbene.
Sărbătoresc timpul pierdut.
Picură des, din ce în ce mai des.
Tristețea s-a îmbrăcat frumos,
îmi fură gândurile.
Întind brațele spre nori,
singur în imaginea lumii.
Privesc cerul îngândurat.
Dan Lucian Corb 12 septembrie 1992
Dansul durerii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu