52.Aş vrea să-ţi sterg lacrimile fierbinţi cu sărutările mele, pentru ca apoi să se prefacă-n fluturi albi, hoinărind pe câmpuri cu flori, undeva departe de lumea dezlănţuită, undeva unde doar noi să ştim calea, pe malul unei ape limpezi, lângă o pădure fremătătoare, pe veranda unei căsuţe ca-n poveşti, citind în stele partituri de dor, culegând din iarbă rouă de vise, sorbind nectar de fericire deplină, desenând dragoste, împletind surâsuri cu aromă de floare, mângâiaţi de raze de soare şi lună, mereu, mereu împreună, doar noi, suflet drag.
Dan Lucian Corb
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu