Cerul pictat cu sperante

Cerul intunecat,pictat cu sperante
isi descarca nebunatecele ploi peste mine.
Aproape gol alerg prin visele incetosate
macelarind poeticele-mi iubiri,tradate.

Stalpi de iluzii se clatina-n vanturile
singuratice si tarzii,tarzii.
Lovit de propria-mi evolutie :
Mor si renasc,renasc si mor.

Intr-un oras oarecare din aceasta lume
imbatat de propriile-mi lacrimi,
gonesc manevrand clipele,faramiturile
acestui timp nefavorabil,favorabil?!

Sunt stapanul si sclavul marilor iluzii.
Sunt rege in imperiul tristetii mele.
Sunt vesnic eu in plina transformare.
Sunt azi un vers,maine o lacrima mare.

Totul ma doare
in trup si in suflet...
totul ma doare.

        Dan Lucian Corb 10 februarie 1996 Alesd...vol1