vineri, 18 august 2017

Poem pentru copiii noștri Versuri Ioan Marinescu Muzică și Voce Dan Luci...

Trenul cu scrisori

Pe atunci la primii zori, când mergeam la gară
Să prind trenul cu scrisori, într-o dulce vară,
Aveam visele-n culori pe cântec de chitară
Doi ochi, miresme de flori, dor de-odinioară.

M-aștepta pe un peron, cu iubire-n gânduri
O domnișoară cu breton care-mi scria versuri,
Pe benzi de magnetofon înregistram ecouri
Ca și într-un foileton ne dăruiam fluturi.

Azi, când timpul a trecut ca și o secundă
Cât aș vrea doar un minut, ea să îmi răspundă,
Amintirea de-un sărut iarăși mă inundă
În zadar, tot ce-am avut, iluzie blândă.

Mai aud în depărtare, un fluierat prelung,
Însă depărtarea-i mare, cum să mai ajung?...
Recitesc ultima-i scrisoare și ce să fac, plâng...
A fost o poveste care-n brațe n-o mai strâng.

Dan Lucian Corb 18 august 2017
Volumul: Singur sub sclipiri de stele